Poziția ANOSR cu privire la modificările din proiectul Legii Învățământului Superior

1. Salutăm preluarea în proiectul legislativ a amendamentului propus de ANOSR în luna iulie 2022 privind oferirea de către CNATDCU a unui aviz conform (deci obligatoriu din punctul de vedere al concluziilor) la momentul acordării de către universități a titlului de doctor și, implicit, menținerea existenței acestei structuri;

2. Atragem atenția asupra necesității păstrării independenței CNATDCU în raporturile cu celelalte organisme decizionale relevante – chiar dacă și în Legea Educației Naționale nr. 1/2011, CNATDCU este constituit ca organism consultativ al Ministerului Educației, acesta se bucură de autonomie totală în hotărârile pe care le adoptă (astfel cum rezultă și din OMENCS nr. 3482/2016 și OMEC nr. 5229/2020), iar menținerea acestei autonomii decizionale este un imperativ și pentru noua legislație;

3. Raportat la conținutul prezentat în presă ca fiind parte din noul proiect, semnalăm două potențiale vicii de neconstituționalitate, a căror remediere o solicităm, astfel încât noua Lege a Învățământului Superior să nu se găsească, peste puțin timp, în aceeași situație ca actualul art. 170 din Legea Educației Naționale nr. 1/2011:

a. Introducerea acțiunii în anularea diplomei de doctor la instanța de contencios administrativ de către Ministerul Educației pentru acele titluri care au intrat deja în circuitul civil și au produs deja efecte juridice nu se poate face decât în termen de 1 an de la momentul acordării titlului de doctor, astfel cum rezultă din art. 1 alin. (6) din Legea nr. 554/2004, chestiune deja sancționată de Curtea Constituțională a României prin Decizia nr. 364/2022.

Problema existentă acum, aceea că doctoratele plagiate care au fost acordate în urmă cu peste 1 an nu mai pot fi retrase, persistă și în proiectul noii legi. Chiar dacă proiectul legii, așa cum a apărut în spațiul public, pare că obligă Ministerul Educației la solicitarea anulării titlului de doctor în baza plagiatului, în continuare această acțiune poate fi întreprinsă doar în termen de cel mult 1 an de la emiterea sa, ceea ce este ineficient, având în vedere că majoritatea suspiciunilor de plagiat legate de tezele de doctorat apar la mai mult de 1 an de la susținerea lor.

b. Posibilitatea introducerii contestației împotriva hotărârii Comisiei de etică a universității fie la CNEMU, fie la CNATDCU, coroborată cu acordarea unei preferințe pentru hotărârea CNATDCU și lipsirea de efecte juridice a hotărârii CNEMU riscă să creeze un paralelism legislativ, interzis de normele de tehnică legislativă și sancționat deseori în jurisprudența Curții Constituționale prin raportare la imperativele de securitate, previzibilitate și claritate a normelor juridice izvorâte din art. 1 alin. (5) din Constituție.

Or, faptul că hotărârile Comisiilor de etică ar putea fi contestate și la CNATDCU și la CNEMU poate fi de natură să genereze un caracter neclar și să afecteze întreaga legislație în ansamblu.

Considerând numărul foarte mare de litigii izvorâte în legătură cu actele juridice prin care se permite retragerea titlului de doctor sau prin care se retrag titluri de doctor, unele dintre litigii fiind soluționate în favoarea reclamanților, este fără dubiu că noul cadru legislativ trebuie să fie lipsit de orice potențial viciu și să creeze un regim sancționator clar și previzibil, aplicabil atunci când legea o impune.

4. Cu privire la numărul maxim de mandate ale rectorilor, deși soluția din actuala formă a Legii Educației Naționale nr. 1/2011 este mai fericită decât cea din proiectul Legii Învățământului Superior prezentat în iulie 2022, ANOSR își menține poziția publică și solicită revenirea la forma inițială a Legii Educației Naționale nr. 1/2011: „o persoană nu poate fi rector al aceleiași instituții de învățământ superior pentru mai mult de 8 ani, indiferent de perioada în care s-au derulat mandatele și de întreruperile acestora”.

5. ANOSR respinge orice inițiativă de adoptare a pachetului legislativ prin procedura asumării răspunderii Guvernului și solicită publicarea imediată a proiectelor de legi, astfel încât procesul de integrare a amendamentelor venite din partea societății civile și partenerilor de dialog social să nu fie doar unul intern, la nivelul Ministerului Educației, ci unul public, deschis, de natură să asigure consultarea și dezbaterea reală a căilor de urmat în Educație.